Întrebări frecvente
Întrebări frecvente
1. La ce varsta se sterilizeaza / castreaza pisicile?
Femelele se recomandă a fi sterilizate la vârsta de aproximativ 5-6 luni, înainte de a ajunge la maturitatea sexuală. Masculii pot fi castrați între 6 și 7 luni, pentru a preveni comportamentele nedorite și pentru a ajuta la controlul populației de animale.
2. Ce hrana de calitate imi recomandati?
- Royal Canin – Cunoscută pentru formulele sale personalizate în funcție de nevoile specifice ale pisicilor (vârstă, rasă, probleme de sănătate).
- Hill's Science Diet – Oferă hrană de calitate superioară, bazată pe cercetări științifice pentru o nutriție optimă.
- Orijen – Cunoscută pentru ingrediente naturale, bogate în proteine și cu puțini carbohidrați.
- Acana – Oferă hrană naturală și echilibrată, fără cereale, cu multă carne proaspătă.
- Applaws – Faimoasă pentru produsele sale din ingrediente de calitate superioară, fără conservanți sau aditivi artificiali.
- Taste of the Wild – Oferă formule bogate în proteine și alese cu grijă pentru a se potrivi nevoilor nutriționale ale pisicilor.
Aceste branduri sunt recunoscute pentru ingredientele de calitate și formulele lor adaptate nevoilor nutriționale ale pisicilor.
3. Cum imi dau seama daca pisica mea are PIF?
PIF (Peritonita Infecțioasă Felină) este o boală virală gravă, care afectează pisicile, iar simptomele pot varia. Iată câteva semne comune care ar putea indica prezența PIF:
- Febră persistentă – Pisica are febră care nu răspunde la tratamentele obișnuite.
- Scădere în greutate – Pisica poate pierde din greutate rapid, în ciuda apetitului normal sau chiar crescut.
- Lipsa de apetit – De asemenea, poate să refuze hrana și apa.
- Vărsături și diaree – Aceste simptome pot apărea în unele cazuri.
- Dificultăți de respirație – Datorită acumulării de lichid în abdomen sau piept, pisica poate avea respirație rapidă sau dificilă.
- Icter (colorarea galbenă a pielii și ochilor) – Poate fi un semn de afectare a ficatului.
- Lichid în abdomen sau piept – În cazurile mai avansate, se poate observa o umflătură a abdomenului din cauza acumulării de lichid (ascită).
- Comportament apatic sau letargic – Pisica poate deveni mult mai obosită decât de obicei, evitând interacțiunea și activitatea.
Dacă observi oricare dintre aceste simptome la pisica ta, este important să mergi la veterinar pentru un diagnostic corect. PIF este o boală gravă și poate fi fatală, dar cu tratamentele adecvate, unele pisici pot supraviețui sau pot fi gestionate simptomele pentru o perioadă.
4. Ce hrana mai accesibila ca si pret recomandati?
Felix – Oferă o gamă largă de alimente pentru pisici, inclusiv cu pui, vită și pește, la prețuri accesibile, fiind totuși un brand destul de apreciat.
Sheba – Oferă conserve de calitate pentru pisici, cu ingrediente naturale și fără conservanți artificiali. Prețul este rezonabil, iar gustul este apreciat de multe pisici.
Purina One – Un brand accesibil care oferă hrană echilibrată și completă, destinat să sprijine sănătatea pisicilor la toate vârstele.
Meow Mix – Oferă atât hrană uscată, cât și conserve, cu o varietate de arome și la prețuri mai accesibile, fiind totuși considerat o opțiune decentă din punct de vedere al calității.
Aceste branduri sunt mai accesibile, dar totuși furnizează hrană echilibrată pentru pisici, cu un raport bun între preț și calitate.
5. Cum recunosc semnele panleucopeniei?
Panleucopenia felină este o boală virală extrem de contagioasă și adesea fatală, care afectează pisicile, în special pe cele tinere și nevaccinate. Semnele comune ale panleucopeniei sunt:
- Febră – Pisica poate avea o temperatură ridicată (peste 39,5°C), dar, în unele cazuri, poate scădea sub normal în stadiile avansate ale bolii.
- Vărsături – Pisica poate vomita frecvent, uneori chiar imediat după ce mănâncă sau bea apă.
- Diaree severă – De obicei, este de culoare galbenă sau verzuie și poate conține sânge.
- Lipsa apetitului și deshidratare – Pisica poate refuza hrana și apa, ceea ce duce rapid la deshidratare.
- Letargie – Pisica devine extrem de obosită, evitând activitățile și interacțiunile normale.
- Scădere în greutate – Din cauza pierderii de apetit și a diareei, pisica poate pierde rapid în greutate.
- Secreții nazale și oculare – Uneori, pot apărea secreții din nas și ochi.
- Apetit scăzut sau absent – Pisica refuză hrana și apa.
Panleucopenia afectează în mod deosebit sistemul imunitar al pisicii, iar virusul poate distruge celulele din măduva osoasă și din tractul intestinal, ceea ce duce la o scădere drastică a numărului de leucocite (globule albe). Aceste semne sunt critice și necesită un diagnostic rapid de la medicul veterinar.
Dacă observi aceste simptome la pisica ta, este foarte important să o duci imediat la veterinar, deoarece panleucopenia poate fi fatală dacă nu este tratată prompt. Vaccinarea este cea mai bună metodă de prevenire a bolii.
6. Cum imi dau seama daca pisica mea are ruptura de diafragm
O ruptură a diafragmei la pisici este o afecțiune gravă care apare de obicei în urma unui traumatism, cum ar fi un accident rutier, o cădere sau o lovitură puternică în zona toracică. Această leziune permite organelor din abdomen să se deplaseze în cavitatea toracică, afectând funcționarea normală a organelor. Semnele că pisica ta ar putea avea o ruptură a diafragmei includ:
- Dificultăți de respirație – Pisica poate respira mai rapid sau cu dificultate, iar respirația poate deveni superficială.
- Respirație neregulată sau zgomotoasă – Poate emite sunete de tip "sforăit" sau "hârâit" atunci când respiră.
- Letargie sau apatie – Pisica poate deveni extrem de obosită și poate evita activitatea normală.
- Febră sau temperatură scăzută – Poate avea o temperatură corporală ridicată sau scăzută.
- Tuse sau vărsături – În unele cazuri, pisica poate tuși sau vomita din cauza iritației provocate de organele abdominale care apasă pe plămâni.
- Abdomen umflat – Dacă organele abdominale au migrat în cavitatea toracică, pisica poate avea abdomenul mai puțin proeminent sau chiar umflat, în funcție de cât de mult s-au deplasat organele.
- Slăbiciune și pierdere a apetitului – Pisica poate deveni refuzantă față de hrană și apă din cauza durerii și disconfortului.
- Simptome neurologice – În cazurile severe, presiunea asupra plămânilor sau altor organe poate duce la semne de confuzie, comportament anormal sau chiar leșin.
Dacă ai suspiciuni că pisica ta ar putea avea o ruptură a diafragmei, este extrem de important să o duci imediat la veterinar. Diagnosticul poate fi confirmat prin imagistică medicală (radiografii sau ecografie), iar tratamentul presupune, de obicei, intervenție chirurgicală pentru repararea rupturii. Tratamentul prompt este esențial pentru salvarea vieții pisicii tale.
7. Ce schema de vaccinare se recomanda?
Schema de vaccinare a pisicilor este esențială pentru a le proteja împotriva unor boli grave și contagioase. În general, vaccinarea se face în mai multe etape, începând de la vârsta de 8-9 săptămâni și continuând cu rapeluri anuale. Iată o schemă generală de vaccinare pentru pisici:
1. Vaccinarea de bază (pentru toate pisicile)
- Primul vaccin: la vârsta de 8-9 săptămâni, se administrează vaccinul combinat (pentru calicivirus, rinotraheită virală felină, panleucopenie felină – corect cunoscut ca vaccinul "3-in-1").
- Al doilea vaccin: la 12 săptămâni, se face un rapel al vaccinului combinat (3-in-1).
- Al treilea vaccin: la 16 săptămâni (în unele cazuri), un alt rapel al vaccinului combinat sau se poate adăuga vaccinul pentru leucemia felină (FeLV), dacă pisica este expusă la riscuri mai mari.
2. Vaccinarea împotriva rabiei
- Vaccinarea anti-rabică: la vârsta de 12 săptămâni sau mai mare, se administrează vaccinul anti-rabic, iar rapelul se face anual sau conform indicațiilor medicului veterinar. Vaccinul rabic este de obicei obligatoriu în multe țări pentru pisicile care ies afară.
3. Vaccinuri opționale (în funcție de stilul de viață)
- Vaccinul pentru leucemia felină (FeLV): Este recomandat pentru pisicile care au acces în afacerea exterioară sau care trăiesc într-un mediu cu alte pisici. Se administrează de obicei la 12 săptămâni și rapelul la 16 săptămâni.
- Vaccinul pentru Chlamydia (Chlamydophila felis): Acest vaccin este opțional și se recomandă doar în cazuri specifice, cum ar fi în cazul unui risc crescut de infecție.
4. Rapeluri anuale
- După completarea vaccinării inițiale, pisicile trebuie revaccinate anual sau conform recomandărilor medicului veterinar. Rapelurile anuale includ, de obicei, vaccinul combinat și vaccinul anti-rabic.
Este important ca vaccinarea pisicii să fie monitorizată de un medic veterinar care poate ajusta schema de vaccinare în funcție de vârsta, starea de sănătate și stilul de viață al pisicii. Dacă pisica ta este un animal de interior, riscurile de expunere la anumite boli sunt mai mici, dar este totuși recomandat să urmezi schema de vaccinare.
8. Ce trebuie sa stiu legat de deparazitarea pisicilor?
Deparazitarea internă și externă a pisicilor este esențială pentru menținerea sănătății lor și prevenirea infestării cu paraziți care pot cauza boli grave. Iată ce trebuie să știi despre deparazitarea pisicilor:
1. Deparazitarea internă
Paraziții interni, cum ar fi viermii intestinali, pot cauza diverse probleme de sănătate, inclusiv diaree, vărsături, scădere în greutate și letargie. Cel mai frecvent întâlniți paraziți interni la pisici sunt:
- Viermi rotunzi (Toxocara, Toxascaris) – cauzează diaree, vărsături și balonare.
- Viermi plat (Dipylidium caninum) – pot fi transmisibili prin puricii de pisică.
- Giardia – un protozoar care provoacă diaree și deshidratare.
- Coccidia – provoacă diaree severă, de obicei cu sânge.
- Teniile – sunt paraziți de dimensiuni mari, care provoacă pierdere în greutate și mâncărimi anale.
Schema de deparazitare internă:
- La pisicile mici (pui): deparazitarea începe la 2-3 săptămâni de viață, iar ulterior se face la fiecare 2-3 săptămâni până la vârsta de 12 săptămâni.
- La pisicile adulte: deparazitarea se face cel puțin de 2-4 ori pe an, dar în funcție de expunerea pisicii (de exemplu, dacă este pisică de exterior sau are acces la animale infectate), veterinarul poate recomanda o deparazitare mai frecventă.
Tratamentul pentru deparazitare internă este disponibil sub formă de tablete, pastile, soluții sau pasta orală, și trebuie administrat în funcție de tipul de parazit și recomandările medicului veterinar.
2. Deparazitarea externă
Paraziții externi, cum ar fi puricii, căpușele și păduchii, sunt frecvent întâlniți la pisici și pot cauza iritații ale pielii, alergii și transmiterea unor boli grave (cum ar fi Lyme sau babesioza).
Paraziți externi comuni la pisici:
- Puricii – pot provoca mâncărime intensă, iritații ale pielii și chiar anemie în cazuri severe.
- Căpușele – pot transmite boli infecțioase, cum ar fi boala Lyme sau babesioza.
- Păduchii – cauzează mâncărimi și iritații.
- Muscătura de țânțari – poate transmite boli, cum ar fi dirofilarioza (boala inimii la câini, dar posibilă și la pisici).
Schema de deparazitare externă:
- Prevenirea puricilor și căpușelor: pisicile care trăiesc în exterior sau au acces la curte trebuie deparazitate lunar cu produse antiparazitare (șampoane, spot-on, geci antiparazitare sau tablete).
- Tratament pentru purici și căpușe: este important să folosești produse recomandate de medicul veterinar, care sunt sigure pentru pisici (de exemplu, spot-on cu fipronil, imidacloprid, selamectin sau produsele care conțin permethrin, care nu sunt sigure pentru pisici).
Produse antiparazitare externe:
- Spot-on (aplicat pe pielea pisicii la ceafă) – eficient împotriva puricilor, căpușelor și altor paraziți externi.
- Șampoane și spray-uri – ajută la eliminarea puricilor și a altor paraziți.
- Comprimaturi orale – pentru prevenirea puricilor și altor paraziți externi (unele produse sunt pentru pisici și sunt sigure pentru utilizare).
- Collare antiparazitare – o opțiune de lungă durată pentru prevenirea infestării cu purici și căpușe.
Recomandări generale:
- Pisicile de interior: chiar dacă nu sunt expuse la paraziți externi, deparazitarea internă trebuie să fie totuși efectuată, deoarece paraziții pot fi aduși acasă pe hainele sau încălțămintea ta.
- Pisicile de exterior: trebuie deparazitate mult mai frecvent, atât intern, cât și extern, din cauza expunerii constante la paraziți.
Este esențial să urmezi recomandările veterinarului și să alegi produsele de deparazitare adecvate vârstei și stilului de viață al pisicii tale. De asemenea, este important să monitorizezi pisica pentru semne de infestare cu paraziți și să începi tratamentul cât mai curând posibil pentru a preveni orice complicații.
9. Cum ma pot decide daca sunt in stare sa ingrijesc o pisica?
Decizia de a crește o pisică este una importantă și presupune o responsabilitate pe termen lung. Este esențial să te asiguri că îți poți îndeplini nevoile acesteia înainte de a lua decizia finală. Iată câteva aspecte la care să te gândești pentru a determina dacă ești pregătit:
1. Timpul disponibil
Pisicile necesită atenție zilnică:
- Joacă și stimulare: Chiar dacă pisicile sunt independente, au nevoie de timp pentru joacă, stimulare mentală și interacțiune.
- Îngrijire zilnică: Trebuie să te asiguri că ai timp pentru hrănirea pisicii, curățarea litierelor și verificarea stării sale de sănătate.
2. Resurse financiare
Îngrijirea unei pisici presupune costuri periodice:
- Hrana: Oferirea unei hrane de calitate este esențială pentru sănătatea pisicii tale.
- Vizite la veterinar: Pisica va avea nevoie de vaccinuri, deparazitări și eventual tratamente pentru diverse afecțiuni.
- Produse de întreținere: Litter box, zgărzi, jucării și alte produse de îngrijire (pensule, tăiere unghii, etc.).
3. Stabilitate în locuință
Pisicile sunt sensibile la schimbările din mediul lor:
- Locuința: Ai un spațiu suficient pentru o pisică? Deși pisicile sunt mai independente decât câinii, au nevoie de un loc confortabil pentru a se odihni și a se juca.
- Planuri de viitor: Este important să ții cont dacă urmează să te muți sau să ai modificări semnificative în stilul de viață, deoarece acest lucru poate afecta pisica.
4. Compromisuri personale
- Răbdare și dedicare: Pisicile au personalități unice și pot manifesta diferite comportamente, de la alintat la momente de independență. Trebuie să fii pregătit să îți acorzi răbdare pentru a răspunde nevoilor lor.
- Angajament pe termen lung: Pisicile pot trăi între 12 și 20 de ani sau mai mult, așa că trebuie să te gândești la angajamentul pe care îl presupune creșterea unei pisici pe termen lung.
5. Nevoile de sănătate
- Prevenție și îngrijire medicală: Vei trebui să ai grijă de sănătatea pisicii tale, să o duci periodic la veterinar pentru control și vaccinuri, și să răspunzi la orice semn de boală.
6. Stilul tău de viață
- Pisică de interior sau exterior: Dacă intenționezi să ai o pisică de interior sau una care iese afară, trebuie să te gândești la nivelul de siguranță pe care îl poți asigura, precum și la riscurile asociate.
- Cum se potrivesc pisicile cu rutina ta: Pisicile sunt adesea independente, dar au nevoie de atenție și o rutină zilnică. Gândește-te dacă stilul tău de viață îți permite să le oferi acest lucru.
7. Alte animale de companie
- Compatibilitatea cu alte animale: Dacă ai deja alte animale de companie, trebuie să te gândești la cum va reacționa pisica la acestea. De exemplu, câinii și pisicile pot învăța să trăiască împreună, dar este posibil să fie nevoie de timp și răbdare.
8. Responsabilitate pe termen lung
Creșterea unei pisici presupune o angajare pe termen lung. Este important să îți asumi responsabilitatea pentru sănătatea, bunăstarea și fericirea pisicii pe întreaga durată a vieții acesteia.
Dacă răspunsul la aceste întrebări este "da" sau te simți pregătit să faci aceste compromisuri și să îți asumi responsabilitatea, atunci probabil că ești în stare să crești o pisică. Este un angajament frumos și plin de recompense, dar și cu momente de provocare, așa că este esențial să fii complet pregătit.